Visibilia ex Invisibilibus

Visibilia ex Invisibilibus – Tot ce vedem și atingem, tot ce este vizibil, izvorăște din invizibil.

Când eram la școală, mă întrebam adeseori, de ce, oare, trebuie să mă gândesc eu ce a vrut să spună poetul printr-o metaforă sau comparație. Poate el, într-o stare de beție sau poate o supărare profundă, inventa tot felul de chestii, și io acum le studiez. Despic firul în 4 și apoi în 16 și tot așa ….

Pe de altă parte, tre’ să recunosc că reușeam să intru pe un alt tărâm și să dezleg ce a vrut să spună poetul. Cel mai adesea, la examene importante. Când, din dorința de a da cei mai bun din mine, scriam pe hârtie, tot ce-mi trecea prin minte, fără a mai recite vreun cuvânt. Singura dată când am făcut-o, am modificat totul. Nu s-a mai înteles nimic.

Zilele trecute, am scris un articol. Dintr-o altă lume, cu un înțeles profund. Și-mi spuneam … acum tu scri și alți te citesc, și poate reușesc sau nu, să treacă granița …. Ajung la serviciu și o colegă (mai nebună și directă din fire) îmi spune: Loredana, te-am citit și io aseară, ți-am dat și Like. Da să știi că n-am înțeles nimic. Ce a vrut să spună autoarea? J   Bun așa, îmi spun în sinea mea. Io, n-am putut să-i spun poetului, că nebuniile scrise de el, la o beție cu prietenii, sunt studiate de mine acum.

Au trecut câteva zile și mă trezesc cu o altă replică: Nu ești consecventă, n-ai mai scris nimic. Așa nu-mi mai place de tine. Zic, păi sunt la serviciu, toată ziua cu nasul în cifre, cum vrei să trec așa dintr-o lume în alta? Da’ ceva din mine îmi spune: scuze, maică, scuze. Da. Sunt doar scuze. Sunt doar amânări alte unor trăiri fantastice. Nu-i comod să cobori în ungherele prăfuite ale inconștientului. Unde lumina nu există, unde nu știi ce-i lângă tine sau dacă e ceva. Însă, senzațiile trăite sunt fără de cuvinte. Conștintizările sunt mărețe. Și totuși este atât de greu …

Pentru că sunt analist și-mi place să cuantific, apare întrebarea firească, cât din mine cunosc de fapt? De unde și până unde mă întind? Nu știu dacă voi avea vreodată vreun răspuns concret, sigur și exact. Ce e însă important? Să vorbesc cu acea parte din mine căreia îi este teamă și să negociez cu ea. Să măresc zilnic, zona de confort în care acționez. Să aduc lumina, să fac curățenia necesară, să pun culoare și viață. Cred că pot să spun, să trăiesc, cu adevărat.

Am început prin a spune că tot ce este vizibil, tot ce atingem și vedem, a izvorât din invizibil. Ceea ce este vizibil pentru unii dintre noi, este invizibil pentru alți. Și invers este adevărat. Și atunci ce este vizibil și ce este invizibil? Unde începe și unde se termină. Sau poate nu începe și nici nu se termină. Vă las pe voi să descoperiți, care este lumea voastră vizibilă și/sau invizibilă?

Dacă ar fi ….

E dimineață. Cu greu deschid ochii. Aș vrea să dorm, să dorm și să visez. Nu am mai visat de mult. Și dacă ar fi ….

Dacă ar fi să dau un nume relației mele cu mine acum, aș spune că e un trandafir. Unul mare și galben. Și m-aș pierde între petalele lui și aș fi una cu ele. M-aș lăsa mângâiată de parfumul lor și m-aș simții răsfățată de catifelarea proaspătă a mirosului.

Dacă ar fi să numesc o floare pentru inima mea, aș spune că e o primola. Cu diferite forme și culori. Gingașă, bogată și primitoare de iubire, căldură și soare.

Dacă ar fi să definesc o stare pentru mintea mea, aș spune că e timpul unei decizii. Una rațională și sigură, pentru a mă putea îndrepta cu pași clari spre drumul ce mi l-am promis. Nu există înapoi, doar înainte.

Dacă ar fi să vorbesc cu feminitatea mea, aș spune că e nevoie de o cascadă de petale albe. E timpul purificării. De tot ce este toxic pentru mine. Albul gălbui trandafiriu îmi inundă întregul corp, fiecare celulă în parte…

Dacă ar fi să-i șoptesc masculinității mele, i-aș spune răbdare. Răbdare de a acționa conform voinței mele interioare. Ea poate fi auzită când mintea tace, când inima este deschisă. Și, când eu sunt prezentă în corpul meu.

Dacă ar fi să unesc … dar sunt unite, într-un copac cu ramuri de lumină, cu rădăcini bogate, pline de seva maternă, care urcă până la cea mai îndepărtată rămură. Un arbore curcubeu de culoare, un arbore lumină de soare, un arbore …. și un mugur de floare.

Dacă ar fi … să mă trezesc din visare, zic. Să fiu Eu arbore și floare.

Prima mea scriere

Mă tot gândesc de ceva vreme ce să scriu … Care să fie prima mea scriere pe site-ul meu? Bineînțeles, una frumoasă, cu impact, că doar, e prima. Cine a spus asta? Să fie ceva util, folositor. Uite, poți să începi cu câteva vorbe despre ziua de astăzi. Prea simplu, toată lumea face așa. Și tu ești “unică și deosebită”, nu scrii tu ca toată lumea, ce Dumnezeu? Auziți, voi vă certați sau doar mi se pare mie? Nu, nu, nu .. doar ne spunem părerea. Cam ciudat aș zice, dar mă rog. Și uite așa a trecut o zi, încă una, o săptămână, o lună, ba nu, câteva luni bune și … nimic. Rezultat zero. Tot la prima scriere sunt, pe site nu-i nimic.

Da’ astăzi, gata, mi-am propus, este chiar prima. Este unul din obiectivele pe anul acest. Cum care obiective? Cele pe care le punem la încep de an. Beeee 😉 Cum le punem? Cum vrem, nu așa facem tot, aici pe Pământ? Ei,ei, ei, puțină decență vă rog! Sunt niște reguli bine stabilite și cine le încalcă, na, o pățește. A vorbit cineva cam dur, dar n-am auzit tot ce a spus, poți să-mi spui și mie? Lasă dragă, prinzi tu pe parcurs. Și dacă nu te prinzi, nu-i bai, o pățești, atât.

Un dialog interior, cu toate planetele mele. Cele care au avut ceva de spus acum, mai sunt câteva care vor avea un rol data viitoare. Cum? E încă ceață? Și nu pot să ies cu mașina? Mi-e cu mașina îmi place … Să merg pe jos? Pe jos ai zis? Lasă că te iau în brațe. Și mă porți tu așa ușor și o să văd lumea de sus? Doamne, cât îmi place asta! Da, să zbor, să colind lumea în lung și lat. Da’ pe aici, pe aici pe Pământ, stai și tu? Parcă așa ai spus, că vii aici, că vrei să faci una, alta. Nu-mi aduc aminte! Ce am spus? Când am spus? Eu? Și cât îmi place să visez …

Povestea mea

De profesie sunt  economist – expert contabil, îmi place lumea cifrelor şi tainele ei. Am fost impresionată cum poate cineva să spună atâtea lucruri dintr-o simplă foaie plină de cifre, o balanţă de verificare. Şi am vrut să ştiu şi eu. Așa că după liceul economic (specializarea finanţe-contabilitate) am urmat facultatea de contabilitate. Am înţeles regulile jocului şi am putut să înţeleg şi să interpretez ceea ce-mi doream.   

Mai târziu, am fost fascinată de o foaie plină de semne, pe baza căreia poți să vorbești ore în şir. Era o hartă astrologică. Şi iar am vrut şi eu să ştiu. Am urmat cursurile online ale Şcolii de Astrologie Fidelia, multe alte cursuri la clasă, am citit şi studiat multe cărți, am ascultat mulţi oameni cu experienţă în domeniu.

A sosit momentul să-mi spun povestea mea, să mă las purtată de imaginaţie şi ştiință şi să combin cele două domenii din viaţa mea. Să aduc astrologia şi în viața altor persoane, să povestesc despre cum m-a ajutat pe mine, despre cum ne poate uşura viaţa.