Cozonacul din săptămână luminată

…. lumea este un camuflaj, că e plină de semne care trebuie descifrate cu răbdarea unui ghicitor în pietre…” Ce frumos spunea Mircea Eliade. Mă uit în jurul meu și văd tot felul de semne, le numesc așa, pentru că așa le interpretez. Mă întreb de ce oare sunt prinsă în situația actuală, de ce mă frământ în interiorul meu precum aluatul de cozonaci? Și nici n-apuc să termin de scris și un clopoțel sună. Sună cu tărie. Păi ai văzut cum arată cozonacul bine dospit și frământat? Da’ unul abia atins? Și mai e vorba și de experiența și dăruirea bucătarului. Da. Așa e. Îmi place cozonacul cald, bine crescut și rumenit, pufos și gustos. Să înțeleg că așa o să fiu și eu după? Io știu, poate că da, poate că nu. Cum spuneam, e vorba și de dăruirea bucătarului. Poți tu să frămânți aluatul ală 1000 de ani, dacă nu pui și un strop de iubire și dacă nu înțelegi mecanica, fenomenul din spate, tot un cozonac tare o să-ți iasă. Hai că am început să învăț să fac cozonaci. Și eu, chiar aveam ceva de spus. Păi asta faci, spui, ce simți. Și io, îți dau doar niște idei, poate ieși puțin din tumultul gândurilor tale.

Nu mă asculți, vorbeam de o situație serioasă, care mă macină de câteva zile. Sunt complet obosită. Ajută-mă un pic. Știi doar că cer ajutorul doar când situația e gravă și simt că nu mai pot singură. Da, știu și asta. Da’ măcinatul astă, te ajută. Poți tu să faci o cafea gustoasă și savuroasă, dacă boabele nu sunt bine măcinate, prăjite, uscate. Crezi că lor le-a fost ușor? Iar mă duci în bucătărie, știi că nu-mi place. Plus că, chiar era o situație delicată. Ufff … mai vii de acasă. Deja ai folosit ‘era’. Scuze, este o situație. Unde se desfășoară ea? Respiră puțin. Hai, încă odată. În patru timp. Așa. Unde e situația? Ce simți acum? O neliniște. Bineee! Spunei cum vrei tu, da’ să știi că-i frică. Ce ți-ai dori acum? Protecție, siguranță. Adică o mască …. Nu, nu o mască. Îmi doresc să am protecție și siguranță. Crezi tu că aluatul proaspăt este în siguranță în mâinile celui care-l frământă? Da. Spui da, doar pentru că știi rezultatul final. Da. Bun, și dacă ai știi rezultatul final pentru tine, te-ai simți în siguranță? Poate că da, poate că nu. Depinde de …. Așa-i depinde de tine, de iubirea pe care o lași să curgă prin tine. Poți să simți asta? Poți să simți iubirea curgând în interiorul tău? Și apoi o poți răspândi în tot corpul? …. Am înțeles. Mai respiră, respiră. Lungește inspirul, ia cât mai multă iubire. Ține iubirea la tine, nu-i da drumul. Și acum expiră. E mai bine? Mult mai bine. Care-i situația acum? Aveam nevoie de o plasă de siguranță. Și nu o mai aveam, vroiam să o înlocuiesc. Wooow! Și tu știi că …. Că eu atrag situațiile pentru a înțelege care-i treaba cu mine, să înțeleg că totul este spre bine meu, oricât de dur ar părea și că toată puterea este în interiorul meu. Că exteriorul îmi dă doar niște orietări. Știu. Dar câte odată e atât de greu. Asta doar pentru ca aluatul să crească și cozonacul să fie și mai bun, și mai pufos. Acum, poți să vezi forma finală? Cum e? Cu ciocolată? Cu nucă multă? Cu nucă, așa-mi place. Și cu ce e diferit de un al cozonac cu nucă? Păi aș zice că are multă iubire și e creat din joacă, una serioasă 🙂 .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *