Lună Nouă în Fecioară

În vara anului 2014, în tabăra de astrologie din vârf de munte, aflam că se vor face niște cursuri la București, de astro, pe fiecare planetă în parte. Hmmm… parcă n-aș lua-o iar de la început, cu fiecare planetă, mai am io ceva, ceva de înțeles pe la fiecare, da’ nu la un curs. Totuși. Zic, poate la Lună merg. Cu ce planetă începe? Cu Luna… Băi, frate, taman cu Luna. Și nu prea am chef să merg acum. Hai că văd io ce și cum fac. La nici câteva zile distanță, mă trezesc că vreau să merg la curs, bineînțeles doar la Lună. Pentru că știți, luna e cu emoțiile și aș cam vrea să mă înțeleg mai bine. Habar nu aveam în ce mă băgam. Uite așa cu Luna înainte, am ajuns până aproape de finalul cursului. Când am simți că totul e în mine și nu în afara mea.

Pe 25 Aug 2014 (foarte aproape de momentul înscrierii la curs), a avut loc o Lună Nouă (Fecioară) la grad cu Luna mea natală. Pe atunci nici nu mă uitam pe hartă, nu cunoșteam importanța unui asemenea moment. Informațiile au venit spre mine, m-am uitat pe harta mea natală, pe harta Lunii Noi. Și am înțeles. Am lucrat mult cu emoțiile mele, m-am decoperit în diverse ipostaze, m-am înțeles și acceptat, m-am privit din diverse unghiuri și în diferite situații. Astăzi, la doi ani de la înscrierea la curs, pot și știu să folosesc energia momentului pentru ceea ce este folositor mie. Și nu numai. Vreau să dăruiesc această cunoaștere și altora. Inspirată de filmul „Cortul roșu”, de ceea ce am experimentat în ultima perioadă, îmi doresc să ne întâlnim când Luna este lângă Soare (moment de Lună Nouă) și/sau când Luna privește spre Soare de pe partea opusă lui (moment de Lună Plină).

Pe 1 Sep Luna vine lângă Soare în semnul Fecioarei. Un semn mutabil, feminin. Fiind implicat și Destinul (Nodul Nord) în această întâlnire, la doar 3 grade distanță, avem de-a face cu o eclipsă de Soare. Ascendentul momentului este în Scorpion, iar Marte în Săgetător. Cam așa arată datele tehnice. Ca o traduce, aș spune că se cere o revizuire a situației actuale. O analiză detaliată și profundă, atât pe orizontală cât și pe verticală a sensului vieții. Ce-mi doresc eu cu adevărat să fac chiar fac? Sunt eu în serviciul propriei mele ființe sau îi servesc pe alții din diverse motive? Avem șansa să vedem dacă suntem acum pe linia noastră. Să vedem dacă suntem în trenul vieții. Iar dacă nu, trenul corect se intersectează cu cel în care suntem. Este suficient să ne dăm seama și să schimbăm trenul. Puși într-o asemenea situație, ne descoperim abilități, talente de mult uitate. Ne punem în valoare alte calități, redescoperim în noi un alt eu.

Pe de altă parte, putem face trecerea în trenul de pe cealaltă linie doar gândindu-ne că s-ar putea să ne ducă la visul copilăriei. Ca o drumeție într-o altă poveste. Și culmea, cu timpul descoperim că era de fapt, povestea vieții noastre, ceea ce ne doream. Avem nevoie de curaj, de a face saltul. Și el există, este acolo cu noi, în inima noastră. Ne așteaptă să fim pregătiți. Schimbarea pe care o realizăm acum, ne va aduce în timp o schimbare a statutului social, a modului cum ne văd și percep cei din jur.

Este util să folosim aceste momente magice, să conectăm cerul cu pământul, să privim în interiorul nostru și să dăm viață idealurilor noastre, să ne observăm autolimitările și cu forță interioară numită voință și curaj, să le depășim, să ne dăm voie să ne lărgim.

 

Mesajul zilei

Cu inspirația la purtător începem și continuăm ziua de astăzi. Luna a trecut pe lângă Uranus, i-a dat binețe, a ascultat ce avea să-i spună și a trecut mai departe. Depinde de fiecare dintre noi să decodifice mesajul lui Uranus transmis Lunii, să-l înțeleagă și să ia act de el. Berbec, primul semn zodiacal, este un semn al acțiunii, al independendei, al exprimării asertive, al inițiativei. Uranus ne transmite un mesaj inspirațional, electrizant, ne pune în mișcare. O dorință puternică se aprinde în noi. Avem posibilitatea de a-i da o formă, de a o pune în practică. Luna este susținută astăzi și de Mercur și Venus în Leu, un semn al imaginii, al puterii.

Putem demara acțiuni de a  vinde – cumpăra ceea ce ne dorim de ceva vreme, putem să ne punem în valoare calitățile, să le promovăm. Dacă începem acțiunea astăzi avem șanse mari de realizare în viitorul apropriat. Spre seară, Luna își mută domiciliu în semnul Taurului, un semn de pământ, așezat, conservator, iubitor al plăcerii, al siguranței și confortului. În același timp, aplică spre un careu cu Soarele, întrând astfel în ultimul sfert al ciclului lunar. Această perioadă de 7 zile până la Luna Nouă de pe 2 August, este o perioadă propice comerțului. Prețurile sunt benefice de ambele părți, atât pentru cumpărător cât și pentru vânzător. Se ajunge la un echilibru, o mulțumire general.

Acasă

De ceva vreme, îmi place tare mult să stau acasă. Deși sunt o călătoare înnăscută și sunt soră cu plecarea.  Îmi place să stau, să mă uit la nori, la soare, să admir natura de pe terasă. Să mă pierd în plăcerea nimicului.

Astăzi Luna a intrat în semnul Balanței. Zic, e vremea să mai scriu ceva. Dar despre ce să scriu? Gata știu. Venus, guvernatoarea Balanței se află încă în Rac, în domiciliul Lunii. Cele doua planete ale femininului sunt în recepție mutuală, se află una în casa celeilalte. Să vedem cum putem să le armonizăm. Luna vrea să-și găsească partener de discuție, cel puțin. Iar Venus nu se dă plecată nici în ruptu capului din confortul casei.  Ce facem în situația dată? Chemăm pe cineva acasă. Asta dacă există acel cineva care să vină. Dacă nu, te iei tu așa frumos pe tine și vorbești cu tine. Sau te ocupi de tine. Ai grijă de corpul tău în propriul tău cămin. Cum? În multe feluri. De la o meditație profundă, o curățare a câmpurilor energetice la o mască și un tratament facial, o înghețată bună și răcoroasă, un dans magic care să trezească femininul sacru.

Se spune că pentru o femeie, casa reprezintă templul sufletului ei. Că e suficient să ai grijă de casa ta, să fie aranjată, curată și dichisită așa cum îți dorești tu să fie.  Multă vreme casa mea era hotel pentru mine. Doar pentru dormit. Și deși îmi oferea confortul necesar, parcă eram pe un arici. Cum mă trezeam cum plecam și seara târziu mai veneam înapoi, dacă veneam. Ce curățenie, ce ordine în casa unui Săgetător. Constatam după vreo câteva săptămâni că iar e praf. Și asta o spunea Fecioara, draga de ea, ajunsă în pragul disperării.

Casa este un simbol feminin ce reprezintă refugiul, protecția maternă, sânul mamei. Și dacă am vorbit până acum de casa fizică, să vorbim un pic și despre locul acela numit “acasă”. Despre locul unde sălășluiește sufletul. Pe principiul ce este în interior este și în exterior. Dacă casa în care locuim, mediul în care trăim este unul care ne crează discomfort, este, poate, un semnal al sufletului care ne cere să ne uităm în interior. Poate am acordat prea multă atenție anumitor lucruri în defavoarea altora. Poate e vremea să vedem ce ne-am pus în intenție la Luna Nouă de pe 4 iulie, și, dacă nu am acționat încă, să mișcăm puțin energia spre scopul propus. Cum să facem asta? Uitându-ne în jurul nostru. Ce vedem? Un bunic uitându-se pe o tabletă și un nepoțel mângâindu-l pe cap, interpretând un act artistic pe păturica lui, cerând parcă atenție în fel și chip de la bunic. Nici o privire spre el, complet fixat în tabletă. Tu când te-ai uitat cu adevărat la sufletul tău? Când ai stat ultima oară de vorbă cu el? Cum crezi că se simte?

“Acasă” este locul acela care-ți oferă siguranță și plăcere, armonie și echilibru. Locul în care ai lăsat toate măștile jos și nu mai interpretezi nici un rol. Ești pur și simplu TU. Iar tu, dragă cititorule, când ai făcut asta ultima dată? Îți aduci aminte cum a fost?

 

Și așa ….

Și așa mă bate vântul

Și asa mă bate ploaia

Și mă alintă cântul

Și mă încântă ploaia

 

Și așa mă alintă vântul

Și așa mă alintă ploaia

Și mă răsfață norul

Și mă usucă ploaia

 

Și-un dor nebun mă apasă

Mă încearcă și mă încântă

Devin misterioasă

Așa sub clar de lună

 

Iar sufletul meu arde

Precum raza de soare

Iubirea e cu mine

Iubirea e sub soare

 

Și așa mă bate vântul

Și așa mă alintă ploaia

Și mă răsfață norul

Și mă încântă ploaia.

 

 

Cozonacul din săptămână luminată

…. lumea este un camuflaj, că e plină de semne care trebuie descifrate cu răbdarea unui ghicitor în pietre…” Ce frumos spunea Mircea Eliade. Mă uit în jurul meu și văd tot felul de semne, le numesc așa, pentru că așa le interpretez. Mă întreb de ce oare sunt prinsă în situația actuală, de ce mă frământ în interiorul meu precum aluatul de cozonaci? Și nici n-apuc să termin de scris și un clopoțel sună. Sună cu tărie. Păi ai văzut cum arată cozonacul bine dospit și frământat? Da’ unul abia atins? Și mai e vorba și de experiența și dăruirea bucătarului. Da. Așa e. Îmi place cozonacul cald, bine crescut și rumenit, pufos și gustos. Să înțeleg că așa o să fiu și eu după? Io știu, poate că da, poate că nu. Cum spuneam, e vorba și de dăruirea bucătarului. Poți tu să frămânți aluatul ală 1000 de ani, dacă nu pui și un strop de iubire și dacă nu înțelegi mecanica, fenomenul din spate, tot un cozonac tare o să-ți iasă. Hai că am început să învăț să fac cozonaci. Și eu, chiar aveam ceva de spus. Păi asta faci, spui, ce simți. Și io, îți dau doar niște idei, poate ieși puțin din tumultul gândurilor tale.

Nu mă asculți, vorbeam de o situație serioasă, care mă macină de câteva zile. Sunt complet obosită. Ajută-mă un pic. Știi doar că cer ajutorul doar când situația e gravă și simt că nu mai pot singură. Da, știu și asta. Da’ măcinatul astă, te ajută. Poți tu să faci o cafea gustoasă și savuroasă, dacă boabele nu sunt bine măcinate, prăjite, uscate. Crezi că lor le-a fost ușor? Iar mă duci în bucătărie, știi că nu-mi place. Plus că, chiar era o situație delicată. Ufff … mai vii de acasă. Deja ai folosit ‘era’. Scuze, este o situație. Unde se desfășoară ea? Respiră puțin. Hai, încă odată. În patru timp. Așa. Unde e situația? Ce simți acum? O neliniște. Bineee! Spunei cum vrei tu, da’ să știi că-i frică. Ce ți-ai dori acum? Protecție, siguranță. Adică o mască …. Nu, nu o mască. Îmi doresc să am protecție și siguranță. Crezi tu că aluatul proaspăt este în siguranță în mâinile celui care-l frământă? Da. Spui da, doar pentru că știi rezultatul final. Da. Bun, și dacă ai știi rezultatul final pentru tine, te-ai simți în siguranță? Poate că da, poate că nu. Depinde de …. Așa-i depinde de tine, de iubirea pe care o lași să curgă prin tine. Poți să simți asta? Poți să simți iubirea curgând în interiorul tău? Și apoi o poți răspândi în tot corpul? …. Am înțeles. Mai respiră, respiră. Lungește inspirul, ia cât mai multă iubire. Ține iubirea la tine, nu-i da drumul. Și acum expiră. E mai bine? Mult mai bine. Care-i situația acum? Aveam nevoie de o plasă de siguranță. Și nu o mai aveam, vroiam să o înlocuiesc. Wooow! Și tu știi că …. Că eu atrag situațiile pentru a înțelege care-i treaba cu mine, să înțeleg că totul este spre bine meu, oricât de dur ar părea și că toată puterea este în interiorul meu. Că exteriorul îmi dă doar niște orietări. Știu. Dar câte odată e atât de greu. Asta doar pentru ca aluatul să crească și cozonacul să fie și mai bun, și mai pufos. Acum, poți să vezi forma finală? Cum e? Cu ciocolată? Cu nucă multă? Cu nucă, așa-mi place. Și cu ce e diferit de un al cozonac cu nucă? Păi aș zice că are multă iubire și e creat din joacă, una serioasă 🙂 .

Luna în Capricorn

N-am mai scris de mult, așa din suflet pentru suflet. Mă uit astăzi pe hartă și ce să vezi, Luna este în Capricorn, foarte aproape de Pluton. În harta revoluției solare pentru acest an, Luna stă frumos tot alături de Pluton. Da…. Există în mediul astrologic o „frică”  (dacă o pot numi așa) pentru acest aspect. Și asta pentru că, Pluton ne duce cu gândul la întuneric. La o zonă necunoscută nouă. Luna este un astru de noapte. Și poate să pătrundă în interiorul lumii nevăzute. Recunosc, că singurul aspect care mi-a atras atenția, când m-am uitat prima dată pe harta revoluției, acesta a fost. Și, cu inima strânsă, am spus ușor, “Facă-se voia Ta!”. A cui voie? Cui mă adresez de fapt? Nu aveam suficient curaj să mă aproprii de ușă întunericului din mine și să aflu ce e dincolo. Drumul, însă, este unul singur. Înainte. Și dacă înainte este prin întuneric și necunoscut, să luăm asupra noastră, zic, o luminiță. Am căut prin casă, o lanternă. Una de miner, să o pun pe frunte să-mi lumineze calea. Da’ m-am  gândit că rămâne fără baterii, fix când, am mai mare nevoie de ea. Ghici ce? M-am dus apoi, cu gândul, la o persoană. Pe cine să mă bazez într-o astfel de situație? Inventar rapid prin folderele existente și … prea multe persoane, prea mulți de dacă, prea mulți de parcă … Eii, e groasă rău anul astă. Da’ asta e! “Facă-se voia Ta!” Iar tu?

Citesc prin cărțile de dezvoltare personală, aud la cursurile la care particip: puterea e în interiorul tău și nu ți-o ia nimeni și nimic. Decât, dacă, tu nu-I acorzi atenție, nu o iei în seamă, o cedezi altora. Cum să fac să ajung la ea? Cineva să-mi spună pașii, să-mi dea o rețetă … Hihihi, am mai auzit și asta. Păi dacă e a mea? E a mea. A mea. Ați văzut când faceți curățenie prin casă și găsiți un obiect plăcut vouă, uitat de vreme prin diverse colțuri. Ce tare, aveam chestia asta și io nu știam?! Cam așa și cu puterea interioară. O descoperim pe parcursul călătoriei prin întunericul ființei noastre. Iar luminița este una tot interioară, ea ne luminează drumul, calea. Există în fiecare dintre noi. Și cu cât o eliberăm mai mult și mai clar, cu cât facem o curățenie mentală mai amănunțită și ne eliberăm de diverse convingeri și idei, cu atât ne împrietenim mai mult cu întunericul din noi, cu acea parte nevăzută, neștiută a noastră cu un potențial creator fără limite.

Luna în Capricorn alături de Pluton, are această capacitate. De a ne îndruma pe această cale. De a fii sursă de lumină, de descoperire de sine. Nu-i un proces ușor, nu stăm la un pahar de vin și ne hăhăim de una și de alta. Nu. E cu bocet, cu aoleu și vai de mine. Dacă sunt fixat în ale mele și nu vreau să dau drumul la nimic. Dacă, însă, am curajul (astăzi, îl numesc curaj, deși este vorba de mai mult de atât) de a-mi asuma responsabilitatea mersului inainte, luminiță interioară va crește în intensitate și spectacolul la care vei asista e ca un spectacol al naturii pe timp de furtună. Da, mi-e nu-mi place furtună… Ba da, îți place, schimbă-ți poziția. Uită-te înainte, chiar dacă-i întuneric. Uită-te la furtună, cu ochii unui copil care acum descoperă natura, fulgerul, ploaia, copacii, păsărelele …. Și acum, vezi curcubeul? Da, da, da… și ce frumos este. Este parte din tine, dă-i voie să fie, să existe.    

 

Lis și Boa …

Vacanță. Relaxare. Trăiere. Simțire. Conectare la viața reală, la ceea ce este firesc și normal. Ce-mi doresc eu să fac acum? Să mă plimb. Să stau. Să visez. Să mănânc. Să beau. Să trăiesc, frate, clipa asta. Cum?  Uite așa. Așteptând autobuzul nr …. hop on hop in, să vină. Și am așteptat ceva … Întâi a trecut unul la mustață, și, l-am pierdut. Apoi, am așteptam vreo 40 de minute cuminte pe o piatră, scufundată într-o lectură intelectuală. Și, surpriză, tocmai a plecat din stație, când am ridicat privirea pătrunsă de lectura, din telefon. Am alergat puțin ca să-mi revin, am așteptat să facă rotundul, dar … nimic. M-am întors hotărâtă, în stația de autobuz. Și am așteptat, o altă oră. Lângă un copac. Frumos copac, m-a adăpostit, m-a protejat, m-a sprijinit. Dar …. autobuzul n-a venit.

Am negociat apoi, cu tuk-tuk, dar vroia prea mult. Și cum sunt obișnuită cu negocierea, n-am lăsat nimic de la mine. Dar, nimic. Am plecat hotărâtă spre nicărieri. A venit tuk-tuk după mine și a zis că e ok cât dau eu. Cel mai deștept cedează primul.

Și excursia a continuat. Prin Lisabona, cu tuk-tuk. Brrrr Bruuuuu. Am ajung la destinație. Gata. Sigură. În jurul meu, bărbați. Mulți. Ca nici odată. Sunt cam mulți. Aș avea de unde alege. Surpriză. Îmi plac surprizele la maxim. Sunt gay. Nu. Nu. Nu. Nu-i adevărat. Arăta atât de bine. Băi ….., chiar îm placea. Era bărbat. Știi cum e un Bărbat adevărat? Nu știi. Nu-i nimic, voi explica într-o altă postare. Da, arăta ca un bărbat adevărat. Și chiar l-a sărutat? Pe gură? Doamne, nu mai înțeleg nimic. E cazul să mă reorientez. Sunt în cameră cu o prietenă. Bem un vin bun de Porto. Limitele sunt șterse. Au dispărut în negura …. timpului. Sau a vinului. Îmi plac bărbații. O spun clar. Și foarte apăsat. Îmi plac Barbații adevărați, asumați și care știu exact ce și cum vor.

Da, plecasem de la ceva, vroiam să vă povestesc de Lisabona. Ba nu de Lis și Boa. Pentru cunoscători. Pentru cei care nu cunosc, să vină în Lisabona. Vor afla cu siguranță. Da, un gust dulce amar. Bărbații sunt gay. Aici în Lisabona. Și Marte e retrograd….. Și mâine va fi Sintra. Voi fi acolo. Prezentă, asumată și plină de viață. Pentru că-mi place viața și … sigur bărbații adevărați.

Visibilia ex Invisibilibus

Visibilia ex Invisibilibus – Tot ce vedem și atingem, tot ce este vizibil, izvorăște din invizibil.

Când eram la școală, mă întrebam adeseori, de ce, oare, trebuie să mă gândesc eu ce a vrut să spună poetul printr-o metaforă sau comparație. Poate el, într-o stare de beție sau poate o supărare profundă, inventa tot felul de chestii, și io acum le studiez. Despic firul în 4 și apoi în 16 și tot așa ….

Pe de altă parte, tre’ să recunosc că reușeam să intru pe un alt tărâm și să dezleg ce a vrut să spună poetul. Cel mai adesea, la examene importante. Când, din dorința de a da cei mai bun din mine, scriam pe hârtie, tot ce-mi trecea prin minte, fără a mai recite vreun cuvânt. Singura dată când am făcut-o, am modificat totul. Nu s-a mai înteles nimic.

Zilele trecute, am scris un articol. Dintr-o altă lume, cu un înțeles profund. Și-mi spuneam … acum tu scri și alți te citesc, și poate reușesc sau nu, să treacă granița …. Ajung la serviciu și o colegă (mai nebună și directă din fire) îmi spune: Loredana, te-am citit și io aseară, ți-am dat și Like. Da să știi că n-am înțeles nimic. Ce a vrut să spună autoarea? J   Bun așa, îmi spun în sinea mea. Io, n-am putut să-i spun poetului, că nebuniile scrise de el, la o beție cu prietenii, sunt studiate de mine acum.

Au trecut câteva zile și mă trezesc cu o altă replică: Nu ești consecventă, n-ai mai scris nimic. Așa nu-mi mai place de tine. Zic, păi sunt la serviciu, toată ziua cu nasul în cifre, cum vrei să trec așa dintr-o lume în alta? Da’ ceva din mine îmi spune: scuze, maică, scuze. Da. Sunt doar scuze. Sunt doar amânări alte unor trăiri fantastice. Nu-i comod să cobori în ungherele prăfuite ale inconștientului. Unde lumina nu există, unde nu știi ce-i lângă tine sau dacă e ceva. Însă, senzațiile trăite sunt fără de cuvinte. Conștintizările sunt mărețe. Și totuși este atât de greu …

Pentru că sunt analist și-mi place să cuantific, apare întrebarea firească, cât din mine cunosc de fapt? De unde și până unde mă întind? Nu știu dacă voi avea vreodată vreun răspuns concret, sigur și exact. Ce e însă important? Să vorbesc cu acea parte din mine căreia îi este teamă și să negociez cu ea. Să măresc zilnic, zona de confort în care acționez. Să aduc lumina, să fac curățenia necesară, să pun culoare și viață. Cred că pot să spun, să trăiesc, cu adevărat.

Am început prin a spune că tot ce este vizibil, tot ce atingem și vedem, a izvorât din invizibil. Ceea ce este vizibil pentru unii dintre noi, este invizibil pentru alți. Și invers este adevărat. Și atunci ce este vizibil și ce este invizibil? Unde începe și unde se termină. Sau poate nu începe și nici nu se termină. Vă las pe voi să descoperiți, care este lumea voastră vizibilă și/sau invizibilă?

Voință

Tot ce se petrece în viața ta este o reflectare fidelă a voinței tale. Când ai să înțelegi asta, totul în jurul tău se va schimba, iar TU, vei fi complet altă persoană. Tot ce se întâmplă în exteriorul tău, se întâmplă pentru că TU îi dai voie să se întâmple. Și, cu siguranță, este și în interiorul tău.  

Sunt vorbele cu care m-am trezit sau poate chiar m-am culcat cu ele, da’ n-avea cine să le audă aseară. Astăzi, Luna, draga de ea, este în Scorpion. A părăsit aseară semnul Balanței și a dat semne vizibile ale transformării și vindecării. Pe o frumoasă muzică fado, am simțit strigătul interior, am simțit puterea mea de a părăsi o rochie veche, prăfuită și ponosită, dar foarte dragă. Și de a pleca, goală și liberă pe un alt drum. Poate o altă rochie va acoperi trupul meu. Ea va prinde viață, izvorâtă din viața ce există în interiorul meu. Va prinde conturul trupului meu așa cum voi simți. Și, poate, cel mai frumos, va fi mereu alta.

E un moment minunat de a visa și de a ne construi realitatea așa cum ne dorim, cu adevărat. Pentru a putea vedea ce frumos e soarele pe cer, e nevoie să cobori în pivniță, să vezi ce este acolo, să aduci lumina și să dai viață. Cui? Aici răspunsul este la tine. Numai tu știi cu adevărat cine are nevoie să prindă viață, să se bucure de lumina soarele de pe cer.

Și pentru că trăim într-o lume reală și concretă, și soarele este astăzi alături de noi, strălucește pe cerul senin, vă invit la o conectare cu natura. Să simțim mângâierea soarelui, alinarea vântului, susurul apei, ciripitul păsărilor, verdele frunzelor, răsuflarea pământului ….

Care este astăzi voința ta?

 

Dacă ar fi ….

E dimineață. Cu greu deschid ochii. Aș vrea să dorm, să dorm și să visez. Nu am mai visat de mult. Și dacă ar fi ….

Dacă ar fi să dau un nume relației mele cu mine acum, aș spune că e un trandafir. Unul mare și galben. Și m-aș pierde între petalele lui și aș fi una cu ele. M-aș lăsa mângâiată de parfumul lor și m-aș simții răsfățată de catifelarea proaspătă a mirosului.

Dacă ar fi să numesc o floare pentru inima mea, aș spune că e o primola. Cu diferite forme și culori. Gingașă, bogată și primitoare de iubire, căldură și soare.

Dacă ar fi să definesc o stare pentru mintea mea, aș spune că e timpul unei decizii. Una rațională și sigură, pentru a mă putea îndrepta cu pași clari spre drumul ce mi l-am promis. Nu există înapoi, doar înainte.

Dacă ar fi să vorbesc cu feminitatea mea, aș spune că e nevoie de o cascadă de petale albe. E timpul purificării. De tot ce este toxic pentru mine. Albul gălbui trandafiriu îmi inundă întregul corp, fiecare celulă în parte…

Dacă ar fi să-i șoptesc masculinității mele, i-aș spune răbdare. Răbdare de a acționa conform voinței mele interioare. Ea poate fi auzită când mintea tace, când inima este deschisă. Și, când eu sunt prezentă în corpul meu.

Dacă ar fi să unesc … dar sunt unite, într-un copac cu ramuri de lumină, cu rădăcini bogate, pline de seva maternă, care urcă până la cea mai îndepărtată rămură. Un arbore curcubeu de culoare, un arbore lumină de soare, un arbore …. și un mugur de floare.

Dacă ar fi … să mă trezesc din visare, zic. Să fiu Eu arbore și floare.